Articol redactat de Andreea Constantinescu - Intern Komunitas
Organizarea evenimentului nu a fost una
usoara, a necesitat implicarea unui numar mare de voluntari si a unui numar
mare de ore dedicate conceperii activitatilor, a etapelor si a probelor.
Prima etapa a fost organizarea unei sedinte
unde noii voluntari au fost pusi la curent cu activitatile atelierelor desfasurate
pana la momentul respectiv. Ca si in cazul treasure hunt-ului, am organizat
joculete prin care voluntarii au ajuns sa se cunoasca intre ei si noi pe ei, ne-am
spus temeri si asteptari despre ziua evenimentului, astfel incat la sfarsitul
sedintei eram toti o mare echipa implicata in aceasta plimbare speciala. Am
inceput organizarea cu un brainstorming, ce activitati sa facem, in ce etape
sa-l desfasuram, ce task-uri sa indeplineasca exploratorii, cat si cum sa-i
facem sa se cunoasca intre ei si sa lucreze ca o echipa, deoarece Treasure Hunt-ul a implicat
copii atat de la Scoala Nr. 31, cat si de la Scoala Nr. 27, acestea au fost
cateva din intrebarile la care am incercat sa raspundem si cu care am incheiat
aceasta prima intalnire.
A urmat apoi o zi frumoasa de primavara in
care doar cativa din membrii Komunitas au pornit in expeditia de recunoastere a
cartierului cu scopul de a gasi elementele cheie pe care ulterior copii
trebuiau sa le gaseasca. In urma acestei zile au fost concepute cerintele si
traseele pe care copii aveau sa mearga si sa le descopere unul cate unul.
Toate acestea s-au concluzionat in ziua
Treasure Hunt-ului, zi in care ne-am intalnit mai devreme pentru a pune la
punct ultimele detalii, cine avea sa mearga cu echipele in aventura si cine
avea sa ramana la check point-ul central, locul de unde se supraveghea si
contabiliza atent evolutia fiecarei echipe. Organizarea in ziua respectiva a
fost cel putin solicitanta, deoarece trebuia sa fie atent urmarite, dupa un
tabel deja stabilit, probele pe care fiecare echipa le primea, astfel incat
fiecare echipa sa aiba un task diferit fata de celelalte, dar toate sa parcurga
in final etapele. Am inceput cu prima faza in Parcul Lacul Tei, unde s-au
desfasurat activitati de incurajare a lucrului in echipa, s-au impartit
echipele si s-au desfasurat primele etape de realizare a unor poze cu tematici
speciale.
Apoi a urmat etapa in care fiecare echipa a
plecat pe traseul ei, iar capitanul impreuna cu ajutoarele sale au plecat spre
check point-ul central, de unde am supravegheat atent fiecare echipa, am primit
raspunsurile la primele trasee si le-am impartit pe urmatoarele, si unde am
pregatit ultima parte a Treasure Hunt-ului si surprizele pentru exploratori.
Ziua s-a incheiat la ora 6 in Parcul
Circului, unde fiecare explorator a primit diploma de merit care atesta
abilitatile dobandite in urma zilei respective si de unde
toti participantii, copii sau voluntari, au plecat cu zambetul pe buze.
Treasure Hunt-ul a fost un real succes, lucru
observat atat in evolutia copiilor, marturie fiind pozele realizate de acestia
pe toata durata zilei cu aparatele de unica folosinta, cat si in entuziasmul cu
care acestia s-au implicat intr-o aventura pe care sigur n-o vor uita.
Oana:
"Mie
mi s-a părut frumos ca, deși copii de abia ma cunoscusera, pe parcursul
traseului îmi cereau sfaturi in legătura cu fotografiile pe care trebuiau sa le
facă, ori îmi cereau părerea. Chiar dacă la început nu erau atat de uniti, pe
cât trecea timpul pe atat se întelegeau mai bine si discutam toți cand trebuiau
sa găsească o strada ori ceva asemanator. Eu si Vio nu prea am fost nevoite sa
ne impunem, ori ceva asemanator, cred ca s-au simțit ca într-un grup de amici,
aici incluzându-ne si pe noi doua. Si ce mi-a plăcut mult a fost ca de fiecare
data cand trebuia sa le facem poze, voiau sa fim si noi in poza, pe rând. Chiar
i-am îndrăgit pe toți, i-am văzut ca se pot adapta. La început, Alex voia sa se
impună destul de mult, si sa ia decizii pentru toți, dar cum am spus si mai
sus, cu cât mai îndeplineam o sarcina, cu atat ținea cont si de părerile
celorlalti si nu mai voia sa aibă ultimul cuvânt. Si a fost bine ca a meritat,
copiilor noștri cel putin chiar le-a plăcut, nu se arătau plictisiti sau
dezamagiti. Chiar a fost bine, asa cum trebuia.
O
zi frumoasa ! :)
P.S.
Si mie mi-a plăcut ! " - Oana Ostahie - Intern Komunitas
Alexandra:
" Ziua buna,
Multumesc pentru ocazia de a participa la Treasure
Hunt, am intalnit oameni minunati si am descoperit locuri din Cartierul Tei pe
care nu le-as fi descoperit de una singura. Traseul urmat mi s-a parut
inventiv, apela si la spirit de observatie si la imaginatie. Traseul ales mi-a
permis sa vad mai multe fete ale cartierului Tei, de la constructii moderne pana
la locuri mai putin amenajate, chiar murdare. In general, cartierului Tei mi
s-a parut linistit, poate si datorita faptului ca era o zi de sambata si
oamenii erau mai ales in parc. Pe parcursul proiectului am fost agasati de un
copil nevoias care cerea cu insistenta un aparat foto de la noi si de un grup
de tineri care ne-au intrebat daca vrem sa fumam, asta pe niste strazi mai
laturalnice de aceea ne-am marit pasul, nestiind cat e in gluma si cat in
serios.
In randurile de mai jos iti prezint experienta de pe
traseu:
Echipa cu care am plecat pe teren a fost constituita
din Miruna, in functia de general, si Elena, Stefania, Jenifer, Ben-Alex si
Florin, in calitatea de exploratori urbani.
Odata cu primirea traseului de urmat am primit si o harta a
cartierului pe care, la inceput, nu ne-am descurcat sa o utilizam, dar care pe
parcursul probelor ne-a devenit un instrument valoros. Primul punct de
cercetat a fost Farmacia Tei, farmacie descrisa ca avand cele mai mici preturi din
cartier. Micii cercercetatori au stiut imediat unde este aceasta si ne-au
ghidat intr-acolo. Pe traseu trebuia sa indentificam o interventie urbana.
Florin a identificat interventia urbana ca fiind complexul Domino Plazza
argumentand constructia noua pe un teren inainte liber, un camp de iarba.
Informatia ne-a spus ca a auzit-o de la Georgiana, ceea ce denota interesul
activ manifestat in timpul seminariilor de antropologie urbana. Pentru
identificarea interventiei urbane, Jenifer a mers tot in directia cautarii de
constructii noi sau de spatii ale caror functii au fost modificate. Imi explica
despre anumite spatii cum erau inainte foste farmacii, sau cum s-au deschis
magazine noi. Stefi cauta sa observe mai mult graffiti-uri, ne atragea mereu
atentia asupra acestora.
Copiii au numarat oamenii care stateau la coada sa cumpere
medicamente la Farmacia Tei. (Necunoscand cartierul m-a surprins sa descopar ca
legenda urbana a cozii de la Farmacia Tei s-a dovedit ca fiind adevarata,
aceasta intr-o zi de sambata si trecut de ora trei). Urmatorul punct de gasit a
fost Liceul Traian. Ben stia cam pe unde ar trebui sa se gaseasca liceul, dar
am nevoiti sa cerem indicatii suplimentare de la un magazin-carciuma din
imprejurimi. Jenifer e foarte sociabila si imediat se anunta ca vrea sa ii
intrebe ea pe oamenii intalniti. La proba "respect pentru varsta a
treia", ea s-a oferit sa ii roage pe oameni sa ne ajute cu fotografia, si
chiar daca mai intai a primit un raspuns negativ nu a ezitat sa mai incerce si a
doua oara.
Daca la proba de la Liceul Traian, cercetatorii nu
stiau prea bine cum sa descrie cele trei case dispuse asemenea unei scari a
magarului, la descrierea spatiului din spatele magazinului comercial MegaImage
toti contribuiau cu pareri. Descoperirea Gangului Zero i-a incantat. Cu totii
au facut fotografii aici.
Pentru urmatoarele puncte de observat ne-am folosit de
harta. Am identificat strazile paralele pe care se aflau punctele noastre de
interes si de aici exploratoarea Jenifer cauta mereu pe harta unde ne aflam si
pe unde sa inaintam.
Paradoxul proprietarului care locuia si la casa si la bloc
in acelasi timp ne-a placut tuturor, si toti cercetatorii au contribuit la
descrierea cladirii. Casa veche cu antena tv a fost printre favoritele
copiilor, fiecare voia sa spuna cate ceva despre spatiul de cercetat. Stefi mi
s-a parut foarte rabdatoare, cu toate ca s-a ajuns mai greu la notarea pe foaie
a ideii pe care o avea, a repetat de mai multe ori pana ceilalti copii au
apucat sa noteze.
Membrii echipei au fost foarte generosi, cei care aveau
gustari la ei au impartit cu ceilalti, cu totii am incercat pateurile facute de
mama Elenei, pana si un caine comunitar intalnit in drumul nostru a participat
la degustare.
Echipa nostra a dovedit spirit de observatie si nu am
auzit pe niciunul sa povesteasca ceva despre calculatoare, telefoane, numai
despre skate, bicicleta, role, plimbari si noi incursiuni.
Multumesc,
Cu
entuziasm pentru un nou Treasure Hunt,
Alexandra" - Alexandra Raducu - intern Komunitas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu